O prăpastie, asta-i tot ce ne mai leaga,
Şi-un pod pe care nu pot trece
Decât visele şi iluziile unui ce-ar fi fost,
Un început şi un sfârşit fără cuvinte.
O dorinţă, asta-i tot ce aş mai avea,
Şi-o speranţă că poate voi intra vre-odată
În lumea ta imperfectă, compromisă
De-un viitor mult prea incert.
Un compromis, doar atât vei mai putea face,
Şi-o ultimă încercare îţi mai acord,
În încăpăţânarea unui sentiment ce vrea să creadă
Într-o poveste nescrisă, terminată mult prea curând.
Se afișează postările cu eticheta visare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta visare. Afișați toate postările
miercuri, 23 septembrie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)