Oras furat

Ingandurate ape trec peste-un noian de vise,
Tacerea locului tacut deschide vise-aprinse
Oamenii uitati prin asfintit se regasesc in noapte
Paseste peste-un crin uscat de mii si mii de soapte.

Copiii maturizati in vremuri ce nu-si mai stiu copilaria
Se uita prin sertare goale unde demult scriau ravase
Se fugareau prin mii de locuri in care isi uitau de vise,
Taceau pasind printre ruine sperand sa-si regaseaca casa.

Batrani uitati prin albe poze isi mai aduc aminte
De locuri ce le-au daruit iubirea si le-au pastrat tacerea.
Isi amintesc de chinuri care le mai umezesc si ochii
Dar le mai ofteaza din cand in cand privirea.

Tacute vise se astern pe mii si mii de ape,
Asurzitoare orase mici se pregatesc de noapte.
Si soaptele ce te-nspaimanta se domolesc uitate,
De oameni care se mai pierd in negricioasa noapte.

Tristeţi de dimineţi morbid

Primeşte-mi ochii pe care i-am vărsat
Într-o vâltoare a neputinţei
Într-o crudă durere a surdelor
strigări şi-ale amarelor suferinţe.

Primeşte-mi glasul care a muţit
De-atâtea rugăminţi şi chemări
A unor tainice creature ce nu-şi
puteau dărui iubire.

Primeşte-mi întunericul din priviri
Ce nu a putut să se lumineze,
Cu o stea lăsată să moară într-o
nepăsare a eternelor suferinţi.

Cântă-mi nepăsarea către cei ce pot
Să-mi zidească amintirea
Trecutelor bătăi de inimă,
Prin melancolia celor ce-şi trimit poeme.

Înourează-mi ziua ca unui copil vederea
de lacrimi când jucăria a fost luată.
Pedepseşte-mă cu o cruntă nepăsare
A unor oameni rămaşi stană de piatră.

Iubeşte-mă doar cu cruzimea
Unui sentiment rătăcit printre degete.
Scrie-mă pe o foaie a vechilor cuceriri,
Aminteşte-mă doar în tristeţi de dimineţi morbid.

Balada unei suferinţe

Mă gândeam că ar trebuie să dau nişte răspunsuri.
Dar la ce întrebări să răspund dacă ele nu există?
Dacă mintea mea le-a şters pe toate,
Iar inima nu vrea să le mai primească înapoi?
Dar răspunsurile nu vor reuşi să acopere,
Toate întrebările pe care le pune însăşi existenţa mea.
Mi-e teamă să nu sufăr.
Să sufăr din nou, din cauza unor întrebări lăsate,
Fără răspuns sau a unor răspunsuri care încă mai stăruie,
În rana deschisă de o suferinţă mult prea crudă.
Am încercat să evit să mai pun diverse întrebări
Cărora oricum nu le pot da răspunsuri.
Mi-a reuşit doar pentru o vreme.
Pentru puţin timp am reuşit să le evit,
Dar s-au încăpătânat ele să mă caute.
Şi m-au găsit târziu, dar sigur.
Era inevitabilă o confruntare a mea cu eul meu.

Tacere

Tăcere. Totul e pustiu
Cerul mi-a fost sfetnic bun cândva,
Dar a rămas mut.
Nu-mi mai răspunde la întrebări,
Nu mă mai vrea, nici nu mă lasă
Să-mi plâng singurătatea.

Trăiesc o iubire imposibilă,
Vreau tot ce îmi poate oferi viaţa
Vreau ceva ce numai trecutul ştia.
Viitorul să rămână undeva în infinit,
Prezentul să-mi dăruiască amăgiri de neîmplinit.

Testament sentimental

Printre rândurile unei cărţi uitate pe un raft
Sunt toate gândurile mele, toate iubirile
Toate tristeţile nealinate, toate supărările
Tot ce ne-a legat vre-odată şi tot ce ne-a despărţit.

Prin aleile din parc sunt paşii ce ne-au purtat
Prin toate locurile în care îndrăgostiţii îşi mărturiseau
Toate dorinţele, iubirile, tristeţile din dimineţi trecute,
Tot ce i-a despărţit chiar şi numai pentru câteva secunde.

Printre stele ţi-am lăsat toate lacrimile mele
În lună ţi-am lăsat toate amintirile cu tine, toate durerile,
Ce mi-au umplut serile în care totul se sfărma în jurul meu
Tot ceea ce nu mi-a mai rămas de spus.

Toate bileţelele trimise în graba de a realiza nimicuri efemere,
Tot ce m-a făcut cândva fericită, chiar şi numai pentru o clipă,
Tot ce n-am putut să-ţi spun, toate sentimentele mele
Totul îţi revine, ţi le las drept amintire.

Poveste neterminată

O prăpastie, asta-i tot ce ne mai leaga,
Şi-un pod pe care nu pot trece
Decât visele şi iluziile unui ce-ar fi fost,
Un început şi un sfârşit fără cuvinte.

O dorinţă, asta-i tot ce aş mai avea,
Şi-o speranţă că poate voi intra vre-odată
În lumea ta imperfectă, compromisă
De-un viitor mult prea incert.

Un compromis, doar atât vei mai putea face,
Şi-o ultimă încercare îţi mai acord,
În încăpăţânarea unui sentiment ce vrea să creadă
Într-o poveste nescrisă, terminată mult prea curând.