Tăcere. Totul e pustiu
Cerul mi-a fost sfetnic bun cândva,
Dar a rămas mut.
Nu-mi mai răspunde la întrebări,
Nu mă mai vrea, nici nu mă lasă
Să-mi plâng singurătatea.
Trăiesc o iubire imposibilă,
Vreau tot ce îmi poate oferi viaţa
Vreau ceva ce numai trecutul ştia.
Viitorul să rămână undeva în infinit,
Prezentul să-mi dăruiască amăgiri de neîmplinit.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu