Balada unei suferinţe

Mă gândeam că ar trebuie să dau nişte răspunsuri.
Dar la ce întrebări să răspund dacă ele nu există?
Dacă mintea mea le-a şters pe toate,
Iar inima nu vrea să le mai primească înapoi?
Dar răspunsurile nu vor reuşi să acopere,
Toate întrebările pe care le pune însăşi existenţa mea.
Mi-e teamă să nu sufăr.
Să sufăr din nou, din cauza unor întrebări lăsate,
Fără răspuns sau a unor răspunsuri care încă mai stăruie,
În rana deschisă de o suferinţă mult prea crudă.
Am încercat să evit să mai pun diverse întrebări
Cărora oricum nu le pot da răspunsuri.
Mi-a reuşit doar pentru o vreme.
Pentru puţin timp am reuşit să le evit,
Dar s-au încăpătânat ele să mă caute.
Şi m-au găsit târziu, dar sigur.
Era inevitabilă o confruntare a mea cu eul meu.