Tristeţi de dimineţi morbid

Primeşte-mi ochii pe care i-am vărsat
Într-o vâltoare a neputinţei
Într-o crudă durere a surdelor
strigări şi-ale amarelor suferinţe.

Primeşte-mi glasul care a muţit
De-atâtea rugăminţi şi chemări
A unor tainice creature ce nu-şi
puteau dărui iubire.

Primeşte-mi întunericul din priviri
Ce nu a putut să se lumineze,
Cu o stea lăsată să moară într-o
nepăsare a eternelor suferinţi.

Cântă-mi nepăsarea către cei ce pot
Să-mi zidească amintirea
Trecutelor bătăi de inimă,
Prin melancolia celor ce-şi trimit poeme.

Înourează-mi ziua ca unui copil vederea
de lacrimi când jucăria a fost luată.
Pedepseşte-mă cu o cruntă nepăsare
A unor oameni rămaşi stană de piatră.

Iubeşte-mă doar cu cruzimea
Unui sentiment rătăcit printre degete.
Scrie-mă pe o foaie a vechilor cuceriri,
Aminteşte-mă doar în tristeţi de dimineţi morbid.